Caria dentara este o boala infectioasa provocata de bacterii din cavitatea bucala (in special Str. Mutans si lactobacili) si produsele acestora care ajuta la formarea placii dentare microbiene si actioneaza demineralizand si distrugand suprafata externa a dintelui – smaltul.
Caria dentara constituie, prin complicatiile sale, principala cauza de pierdere a dintilor. Ea incepe in smalt (stratul dur, extern al dintelui) si, pe masura ce creste in dimensiune si se apropie de pulpa dentara (nerv), incep sa apara dureri la dulce, la rece, poate sa retina resturi de mancare si pacientul o poate simti cu limba. Daca nu e tratata nici in aceasta faza, se ajunge la infectia pulpei dentare, insotita adesea de dureri atroce, si apoi a tesutului din jurul varfului radacinii (parodontiul apical). Aceste infectii pot produce, prin acutizare, un abces dentar, care se caracterizeaza prin durere, umflarea zonei respective, cateodata chiar febra si stare de rau general. Adesea dntele nu se mai poate recupera si trebuie extras.
Este recomandat un control stomatologic la fiecare 6 luni. Medicul stomatolog va depista si trata fiecare carie inainte de aparitia durerii si a complicatiilor.
Una din localizarile cele mai frecvente ale cariilor este pe suprafetele aproximale, adica pe suprafetele care vin in contact cu dintii vecini. Cauzele tin atat de structura dintelui, cat, mai ales, de dificultatea curatirii si autocuratirii (prin flux salivar si masticatie) acestor suprafete. De multe ori apar carii pe ambii dinti in contact numite carii in oglinda.
Cariile incep in smalt (stratul extern al dintelui) printr-un orificiu mic si continua in interior, in dentina, subminind din ce in ce mai mult structura dentara, pana cand unul din pereti nu mai are sustinere si se rupe. In acest moment, senzatia pacientului este “ce carie mare mi-a aparut dintr-o data!”, dar caria exista de mult si putea fi prevenita cresterea acesteia. Medicul observa alte semne, cum ar fi o vaga schimbare de nuanta a dintelui, papila gingivala inflamata (inrosita si umflata) si are alte mijloace de depistare a acestor carii (sonde speciale, ata dentara care se agata etc.) si le poate trata inainte ca distrugerea sa fie prea mare. Cateodata, medicul are doar o intuitie ca acolo ar putea fi o carie si va va indica efectuarea unei radiografii care va preciza diagnosticul.
Caria pe suprafata superioara a dintilor, apare frecvent la copii deoarece, in timpul periajului dentar aceste suprafete sunt deseori omise.
Caria interdentara. Zonele dintre dinti sunt greu accesibile periutei de dinti, cariile interdentare putandu-se dezvolta daca nu sunt folosite si mijloace ajutatoare ale priajului, cu ar fi ata dentara sau apa de gura.
Caria de la radacina dintilor, este des asociata cu boli ale gingiilor sau parodontoza. Apare de obicei la persoanele in varsta, dezvoltarea acestor carii putand duce la afectiuni mult mai grave ale dintilor.
*articol preluat de pe site-ul http://www.contraboli.ro/caria-dentara/
