Chirurgie

Sinus lift

Sinusul maxilar este o cavitate inclavată la nivelul osului maxilar, fiind situat în lateral de fosele nazale deasupra rădăcinilor premolarilor şi molarilor superiori. Nu de puţine ori sinusul maxilar poate avea raporturi strânse cu apexul (vârful rădăcinii) acestor dinţi prin intermediul membranei care îl protejează.

Dimensiunile sinusului maxilar precum şi raporturile pe care le are cu structurile anatomice învecinate diferă de la o persoană la alta şi variază în funcţie de vârstă: la copil are dimensiuni mai mici, iar pe măsură ce avansăm în vârstă se pneumatizeaza (capătă dimensiuni mai ample şi coboară).

Prin intermediul ostiumului (orificiu localizat la nivelul meatului mijlociu) se realizează comunicarea sinusului cu cavitatea nazală, fapt ce permite drenajul eventualelor secreţii şi a mucusului acumulat la acest nivel.

Sinusul maxilar are multiple funcţii în organism şi printre cele mai importante ar fi următoarele:

• participă la procesul de respiraţie, curăţând, umidificând şi încălzind aerul inspirat din exterior;
• contribuie la echilibrarea presiunii create în cavitatea nazală;
• participă la apărarea imună a căilor aeriene superioare;
• contribuie la dezvoltarea întregului sistem facial;
• asigură protecţie împotriva traumatismelor ce pot să apară la nivelul etajului mijlociu al feţei;

Nu de puţine ori în cursul intervenţiilor de chirurgie implantologică suntem nevoiţi să recurgem la proceduri de adiţie osoasă care interesează sinusul maxilar. Cum am arătat mai devreme, odată cu trecerea anilor şi avansarea în vârstă, structura şi dimensiunile sinusului maxilar se modifică şi ne putem găsi în situaţia în care nu avem suficient volum osos în plan vertical pentru a putea insera implanturi la acest nivel.

Adiţia osoasă la nivelul sinusului maxilar, denumită şi Sinus Lifting poate fi de 2 tipuri:

• cu acces direct la nivelul osului alveolar, exact prin locul unde urmează a fi introduse ulterior implanturile;
• cu acces extern, lateral: abordul este lateral şi superior de vârfurile rădăcinilor molarilor sau premolarilor superiori.

Primul tip de intervenţie este minim invazivă, find acceptată mai bine de către pacient şi se poate realiza sub anestezie locală fără niciun fel de complicaţii. Procedura permite ridicarea membranei sinusului maxilar cu ajutorul instrumentarului special pentru un număr variabil de 2-3 mm, permiţând inserarea implanturilor în aceeaşi şedinţă. Concomitent se poate introduce sau nu pe această cale şi o cantitate mică de os sintetic. Perioada de vindecare necesară integrării implanturilor este de 4 – 6 luni, pentru acest tip de intervenţie.

A 2 -lea tip de intervenţie este ceva mai complicat şi se realizează atunci când dimensiunile sinusului sunt cu adevărat mari iar volumul osos rămas la acest nivel este extrem de redus. Accesul se face prin lateral, creând o fereastră osoasă. Prin aceasta se pătrunde la nivelul sinusului, se ridică membrana , moment în care se pot insera sau nu implanturile în aceeaşi şedinţă, se aplică osul bovin/porcin sau autolog (de la pacient) împreună cu o membrană de protecţie din colagen.

În cadrul celei de-a 2 a proceduri se va opta pentru aplicarea sau nu a implanturilor concomitent cu intervenţia de adiţie osoasă în funcţie de cantitatea, tipul şi calitatea osului prezent la acest nivel. Perioada de vindecare şi integrare osoasă necesară în acest tip de procedură este de 6 luni.

Nu în ultimul rând, pentru a putea realiza această procedură de regenerare osoasă pacientul trebuie să efectueze o serie de analize şi să existe condiţii anatomice locale care permit efectuarea acestei proceduri.

Printre principalele contraindicaţii am putea enumera:

• inflamaţii ale mucoasei sinusului cu prezenţa sinuzitei maxilare;
• abcese sau supuraţii în regiunea feţei;
• boală de focar;
• nevralgii faciale;
• carcinoame prezente la acest nivel;
• infecţii respiratorii;
• osteite şi osteomielite de os maxilar;
• diverse medicamente (bifosfonati, ciclosporine).

În cazul în care pacientul prezintă una dintre patologiile menţionate se impune tratarea acesteia în prealabil şi numai după vindecare se poate opta pentru o procedură de adiţie osoasă.

Este important să diagnosticăm corect şi precoce orice tip de patologie prezentă la nivelul sinusului maxilar, altfel pot să apară complicaţii severe la nivelul regiunii faciale.

În ceea ce priveşte inserarea implanturilor şi posibilitatea unei regenerări la acest nivel, hotărârea se poate lua numai după un consult chirurgical de specialitate şi în urma analizei amănunţite a investigaţiilor imagistice (radiografie panoramică şi computer tomograf).

 

Adiţie osoasă

Este o procedură realizată pentru a adăuga os sau pentru a ajuta organismul dumneavoastră să producă ţesut osos nou în zone ale maxilarului unde există resorbţie osoasă cauzată de infecţie sau zone unde există edentaţii vechi.

Când avem nevoie de adiţie osoasă ?

Cea mai întâlnită întrebuinţare a adiţiei osoase este în inserarea implanturilor dentare. Grefele osoase sunt necesare în cazurile în care există o lipsă consistentă de volum osos, în ceea ce privește adâncimea, grosimea, înălţimea crestei şi lăţimea de la stânga la dreapta.Este necesară o cantitate suficientă de os tridimensional pentru a asigura integrarea implantului. Îmbunătăţirea înălţimii osoase – care este foarte dificil de obţinut – este foarte importantă pentru a asigura ancorarea implanturilor, pentru că trebuie să reziste stresului mecanic al mestecatului exact ca un dinte natural.

Ce folosim pentru adiţia osoasă ?

O gamă largă de materiale de adiţie şi substanţe pot fi folosite în timpul procesului de adiţie osoasă/înlocuire osoasă. Acestea includ osul propriu al pacientului (autogrefă) sau os bovin/porcin, hidroxiapatita/ fosfat tricalcic. Deşi aceste substanțe nu sunt os adevărat, ele formează o matrice în jurul căruia osul propriu poate fi sintetizat (poate crește).

Ce implică această procedură ?

Operaţia de adiţie osoasă are propriul standard de îngijire într-o procedură tipică: clinicianul ridică gingia pentru a expune osul maxilar, materialul de adiţie este plasat în acest loc şi apoi o membrană este aplicată în această zonă. Locul de adiţie este lăsat să se vindece pentru câteva luni.

Clinicianul indică o nouă investigaţie imagistică pentru a confirma integrarea grefei osoase (corelat cu examenul clinic). Acolo unde este nevoie de mai multă precizie, de obicei în cazul implanturilor mandibulare, o radiografie 3D sau un fascicul conic sunt folosite pentru măsurarea precisă a osului, localizarea nervilor şi structurilor vitale, toate pentru un plan de tratament complet.

Când este recomandată efectuarea unei grefe osoase ?

Chirurgia regenerativă reprezintă o formă de tratament pentru parodontită, una dintre cele mai răspândite afecţiuni gingivale. Persoanele diagnosticate cu această afecţiune se confruntă cu pierderea ţesutului gingival şi a structurii osoase care susţine dintele. Astfel, chirurgia regenerativă are rolul de a stimula procesul de refacere al gingiei şi osului alveolar.

Pregătirea pentru terapia parodontală regenerativă :

Înainte de terapia parodontală regenerativă, este necesară efectuarea detartrajului şi a chiuretajului rădăcinilor. De asemenea, este foarte important să menţineţi o igienă dentară riguroasă, periind dinţii de 2 ori pe zi şi folosind aţă dentară cel puţin o dată pe zi.

Înainte de a începe introducerea grefei osoase, medicul stomatolog va efectua o anestezie locală.

Cum decurge chirurgia parodontală regenerativă ?

Scopul chirurgiei parodontale regenerative este acela de a stimula procesul de reconstrucţie osoasă şi a ţesuturilor care au menirea de a susţine dintele în alveolă. Această procedură stomatologică este efectuată de către un medic parodontolog, iar paşii urmaţi sunt următorii:

• Mai întâi, medicul parodontolog va separa gingia de dinţi, pentru a avea acces la rădăcina dentară şi la osul maxilarului.
• Rădăcinile vor fi curăţate în totalitate, iar găurile şi fisurile de la nivelul dinţilor vor fi umplute cu grefă osoasă, formând astfel o barieră care va împiedica dezvoltarea gingiei în aceste denivelări.
• Materialul folosit pentru grefă osoasă poate fi prelevat direct de la pacient, , de la bovine/porcine, sau poate avea o structură sintetică.
• După remodelarea osoasă, medicul parodontolog va sutura ţesutul gingival. Locul unde a fost efectuată această intervenţie chirurgicală poate fi acoperit cu un bandaj special.
• În următoarele 6 luni organismul va produce celule osoase, acestea având rolul de a reconstrui osul maxilarului.

Care sunt posibilele complicaţii ?

Complicaţiile sunt relativ rare, dar pot include infecţii sau deschiderea ţesutului gingival suprapus şi expunerea ulterioară a osului (cunoscută ca dehiscenţă). Expunerea osului în timpul vindecării poate duce la pierderea parţială sau totală a osului grefat. Cu toate că fiecare pacient efectuează preoperator tomografie dentară, atingerea nervilor este teoretic posibilă, dacă operaţia se efectuează foarte aproape, iar vindecarea poate dura câteva săptămâni.

Fumatul, mestecarea alimentelor crocante după operaţie şi spălăturile orale necorespunzătoare pot cauza inflamaţii, infecţii sau deschiderea ţesutului gingival, punându-se astfel în pericol intervenția.

Aşadar, respectarea instrucţiunilor de către pacient în timpul perioadei de recuperare este foarte importantă pentru reuşita operaţiei. Diagnosticarea corectă şi tehnicile chirurgicale meticuloase minimizează riscurile şi complicaţiile.

Cât de repede mă pot întoarce la serviciu, scoală sau activităţile normale ?

Majoritatea pacienţilor revin la serviciu, la şcoală sau la activităţile normale după două sau trei zile de la operaţie. De obicei, pacienţii îşi programează operaţia vineri, reluându-și activitatea la începutul săptămânii următoare. Se poate călători a doua zi, inclusiv cu avionul, însă se recomandă odihnă pentru o zi sau două. Bineînţeles, reacţia la operaţie şi recuperarea ulterioară diferă de la pacient la pacient.

Tehnologia PRGF- vindecare rapidă

Tehnologia PRGF (cu trombocite bogate în plasmă) este un procedeu care accelerează vindecarea post-intervenție prin care medicul dentist creează cu ajutorul unui dispozitiv numit centrifugă, direct în cabinet, în doar câteva minute și utilizând exclusiv proteinele din sângele pacientului, plasmă care accelerează procesul de vindecare al unei zone pe care s-a intervenit chirurgical (implant dentar, sinus lift etc.).

Cum funcționează?

Pentru a obține plasmă ce conține proteinele care grăbesc procesul de regenerare a țesutului afectat, asistenta recoltează pacientului o cantitate mică de sânge. Acesta este introdus în centrifugă care separă plasma din sânge ce va fi aplicată ulterior pe zona în care se intervine chirurgical.

De asemenea, prin centrifugare se poate obține și membrană naturală. Astfel, timpul de integrare a acesteia este imediat, rata de succes a intervenției crește și timpul de vindecare scade considerabil.

Beneficiile tehnologiei PRGF:

• Recuperare generală a pacientului accelerată
• Timp de vindecare mult mai scurt
• Regenerare rapidă a țesuturilor
• Lipsa durerii
• 0% rată de respingere a organismului, folosind sângele pacientului integrarea este imediată
• Grad de confort ridicat post-intervenție
• Risc scăzut de apariție a infecțiilor sau al altor complicații

Tipuri de tratamente dentare în care poate fi utilizată centrifuga:

• Intervenția de implant dentar
• Adiție osoasă pentru implantul dentar
• Repararea osului – plasmă cu proteine obținută prin centrifugare poate fi utilizată cu succes și în reconstrucția feței pentru a repara traumele la nivel local cauzate de extracția unui dinte sau a unui chist

Ce este centrifugă?

Centrifuga dentară este un aparat care utilizează forța centrifugă prin care se separă plasmă cu proteine din sângele pacientului, în aproximativ 8 -10 minute, urmând ca aceasta să fie folosită ulterior în vindecarea zonelor pe care s-a intervenit chirurgical.

În esență, fiecare organism deține un kit de auto-regenerare și vindecare. Cu ajutorul tehnologiei PRGF, putem crește gradul de confort și de vindecare al pacientului post-intervenție dentară, în câteva minute și în cabinetul medicului dentist.

Emdogain

Emdogain este un produs proiectat să trateze şi să refacă efectele  bolii gingivale şi retragerii gingivale. Modul de acţiune al Straumann Emdogain este similar cu modul în care funcţionează celulele stem pentru crearea de noi celule. Emdogain se foloseşte doar în cadrul operaţiilor parodontale.

Scopul tratamentului parodontal este restabilirea funcţională a ataşamentului dentar. Acest scop este atins cel mai bine prin regenerare.

Fiind compus din diferite proteine care se auto-asambleaza pentru a crea această matrice, Straumann® Emdogain mediază formarea cementului pe suprafaţa radiculară a dintelui în dezvoltare, furnizând bază pentru toate celelalte ţesuturi asociate unui ataşament dentar funcţional.

Studiile clinice cu Emdogain Gel au arătat ca pacienţii cu pungi parodontale adânci (> 6mm) pot obţine refacerea ligamentară şi nivele ale osului alveolar în proporţie de până la 2/3 din normal (60 – 70% din lungimea rădăcinii). Această regenerare are loc pe o perioadă mai mare de un an.

Cum funcţionează?

• Odată curăţat foarte bine defectul osos şi rădăcinile dinţilor, Emdogain se aplică pe suprafaţa dentară. Celulele noastre sunt stimulate de către Emdogain să se transforme în celule ce vor forma os, ligamente parodontale, şi ţesuturi moi – gingie. Timpul de acţiune este îndelungat, regenerarea se produce chiar şi după un an.
• Acest tratament chirurgical de regenerare este indicat în defecte osoase / pungi parodontale cauzate de boala parodontală sau în retracţii gingivale. Pacienţii trebuie să treacă prin faza de tratament iniţial – igienizarea minuţioasă făcută de medic în cabinetul stomatologic cât şi însuşirea de către pacient a unei igiene impecabile acasă – astfel încât să nu existe microbi restanţi care ar putea periclita reuşita tratamentului.

Extractii simple si laborioase